Constanța este un oraș efervescent, ce îmbină istoria milenară cu modernismul. Constanța își primește oaspeții cu brațele deschise, cu mult farmec și cu locuri surprinzătoare.
Din articol
Constanța este unul dintre cele cele mai vechi orașe atestate de pe teritoriul României. Prima atestare documentară datează din 657 i.Hr. Pe locul actualei peninsule (și chiar sub apele de azi, în dreptul Cazinoului) s-a format o colonie greacă numita Tomis. Localitatea a fost cucerită de romani în 71 i.Hr. și redenumita Constantiana după sora împăratului Constantin cel Mare.
În cursul secolului XIII Marea cea Mare (cum era denumita atunci Marea Neagra) a fost dominată de negustorii italieni din Genova care au ajutat la dezvoltarea orașului. Ulterior, Constanța a suferit un declin sub conducerea otomană, devenind un simplu sat locuit de pescari greci și de crescători tătari de cai și oi.
Localitatea a redevenit oraș după construirea căii ferate Cernavodă-Constanța și a portului, în 1865, pentru exportul grânelor românești. După Războiul de Independența (1877-1878), când Dobrogea a devenit parte a Regatului României, Constanța, principal port al statului, a crescut continuu, deținând acest rol până astăzi.
Cazinou
Cazinoul din Constanța este unul dintre cele mai reprezentative simboluri ale orașului, fiind construit în anul 1909 și inaugurat în luna august a anului 1910. Se află pe faleza din Constanța, pe bulevardul Regina Elisabeta.
Pe lângă istoria oficială a Cazinoului, există și o legendă pe care puțini o cunosc. Se spune că imobilul ar fi fost construit de către un navigator care a avut o fată. Tânără a murit la o vârstă foarte fragedă, pe când avea 17 ani. Îndurerat, tatăl sau a ridicat Cazinoul, pentru ca tinerii din oraș să aibă parte de momente de care fiica sa a fost privată.
Se mai spune că, daca privești Cazinoul de sus, acesta ar avea forma unui dric, iar ferestrele ar sugera imaginea unor morminte. Mai mult, daca te uiți atent la ușa de la intrare, vei vedea două capete de berbec, ornament ce se putea găsi pe dricurile vechi. Legenda mai spune că, pe timpul verii, cei ce pierdeau la jocurile de noroc se aruncau în valurile Mării Negre, aceasta fiind explicația pentru furtunile iscate toamna și iarna în zona falezei.
Sufletele neliniștite ale acestora agită și astăzi marea, spumoasă și sărată, ce spală zidurile cazinoului, odată simbol.
Casa cu Lei
Casa cu Lei, realizată în stilul Neorenasterii italiene și cu elemente neoclasice. A fost ridicată de armeanul din Constanța, Dicran Emirzian pentru familia sa. La un moment dat, Dicran Emirzian a decis să închirieze locuința lui Lazăr Munteanu, un magistrat pasionat de artă, care făcea parte din celebra familie Kalinderu și care a fost prieten cu mulți pictori români importanți.
Clădirea de la malul mării a fost construită după planurile arhitectului român, Ion Berindei, intre anii 1895 și 1898, dovada fiind elementul unificator: prezența necontenită a leilor. Numele clădirii provine de la existența celor patru lei sculptați pe coloanele de susținere ale imobilului.
Casa cu lei a devenit, după primul război mondial, pentru scurt timp sediu de bancă (în anul 1921), iar în casă a locuit Bebi Emirzian, fiul lui Dicran, până în 1941, când s-a mutat la București. Imobilul a avut apoi mai mulți chiriași, iar în 1950 a fost naționalizat.
Moscheea Carol I
MOSCHEEA CAROL I, amplasată în Piața Ovidiu, este principalul edificiu de cult musulman din țară și totodată unul dintre cele mai frumoase monumente arhitectonice de pe meleagurile noastre.
Construcția a fost începută în anul 1910, din inițiativa regelui Carol I, în semn de omagiu pentru comunitatea musulmană din orașul Constanta. Lucrările s-au încheiat în 1913. Inaugurarea a avut loc pe data de 31 mai 1913 în prezența familiei regale și a reprezentaților cultului musulman în România. Inițial s-a numit Moscheea Carol I, ulterior a fost redenumita Moscheea Mahmud al II-lea.
Totuși, în prezent, credincioșii musulmani o numesc „Kral camisi” sau „Geamia Regelui”.
Catedrala Ortodoxă “Sf. Petru și Pavel”
Este prima biserică românească construită în orașul Constanța după alipirea Dobrogei la România. A fost proiectată de arh. Alexandru Orăscu și arh. Carol Benisch, în stil bizantin, după modelul bisericii “Domnița Balașa” din București.
Biserica Catolică “Sf. Anton de Padova”
A fost zidită între anii 1935 și 1937 de arh. Romano de Simon din București, în locul unde înainte era o capelă datând din 1885.
Edificiul actual este o bazilică, construita după modelul celor din nordul Italiei, lucrată în cărămidă aparenta, specific secolului al XIII-lea. Interiorul bisericii este, de asemenea, din cărămidă aparenta, fapt care nu necesita și nici nu permite tencuirea bisericii.
