Știai că există un tren cu aburi care urcă prin munții din nordul Țării Galilor cu o locomotivă proiectată acum 150 de ani — și că aceasta merge în ambele direcții, ca un fel de animal ciudat pe șine? Sau că cel mai celebru mormânt de câine din Europa este, de fapt, o înscenare? Țara Galilor îți rezervă surprize la fiecare cotitură de drum — dacă știi unde să te uiți.

Noi am plecat direct din Rugby, micul oraș din inima Angliei celebru în toată lumea pentru că a dat naștere sportului cu același nume, undeva în 1823, când un elev pe nume William Webb Ellis a luat mingea în brațe și a fugit cu ea pe teren. De la Rugby până la granița cu Țara Galilor sunt câteva ore bune pe autostradă, dar distanța merită cu vârf și îndesat. Iată cum am trăit trei zile memorabile.

Vineri: Lacul Vyrnwy — un sat întreg scufundat sub apă

Prima oprire, Lacul Vyrnwy (în galeză Llyn Efyrnwy), se află în Powys și este unul dintre acele locuri care te lasă fără cuvinte — dar dintr-o tristețe frumoasă. Lacul nu este natural. Este un rezervor creat în anii 1880 de către autoritățile din Liverpool, care aveau nevoie urgentă de apă curată pentru un oraș în plină expansiune industrială. S-a ales această vale tocmai datorită geologiei favorabile și a râului Vyrnwy care o alimenta.

Construcția a început în 1881 și s-a finalizat în 1888, dând naștere primului baraj mare din piatră din Marea Britanie și celui mai mare rezervor artificial din Europa la acea vreme. Dar prețul plătit a fost uriaș: întreg satul Llanwddyn a fost inundat, iar locuitorii mutați pe alte meleaguri. Apa a completat barajul abia în 1889, iar primul strop a ajuns la Liverpool pe 14 iulie 1892 — după un drum de 109 kilometri prin acvaduct.

🔍 Fun fact: Când nivelul apei scade suficient, se pot zări ruinele vechiului sat Llanwddyn de sub apă — o imagine demnă de un film de groază, dar fascinantă pentru orice amator de istorie.

Un alt detaliu arhitectural demn de menționat este turnul de filtrare din mijlocul lacului, construit în stil gotic, inspirat după Castelul Chillon din Elveția. Are 52 de metri înălțime, din care 15 sunt sub apă. Azi este monument de categoria I.

Noi nu am stat prea mult — vântul bătea cu furie și temperatura era cu câteva grade sub ce ne așteptaserăm pentru luna aprilie. Dar chiar și în fugă, peisajul te oprește în loc: apa cenușie oglindind păduri de brazi, barajul masiv și liniștea aproape supranaturală a văii.

💡 Sfat: Dacă poți, vizitează Lacul Vyrnwy dimineața devreme sau în zilele cu ceață ușoară — atmosfera devine cu adevărat magică. Ține minte că zona este o rezervație naturală RSPB, ideală pentru birdwatching. Adu binoclul.

Cazare în Llanbedr — autenticitate galeză la Airbnb

După-amiaza ne-am instalat în Llanbedr, un sătuc liniștit din Gwynedd, în nordul Țării Galilor, nu departe de coasta Barmouth Bay. Llanbedr înseamnă literalmente „parohia lui Petru” în galeză și este una dintre acele așezări tipice care par că nu s-au grăbit niciodată în niciun loc. Case de piatră cenușie, garduri din același material, câțiva localnici care se salută cu un nod din cap — și atât. Exact ce ne trebuia după drumul lung.

Am ales un Airbnb local și nu ne-am căit deloc. Cazarea în proprietăți private din Țara Galilor are un farmec aparte față de hoteluri: te simți parte din peisaj, nu turist care îl privește de departe.

Sâmbătă: Mountain Spirit — trenul cu aburi care urcă spre cer

Dacă există un singur lucru pe care trebuie să-l faci în nordul Țării Galilor, acela este Ffestiniog Railway. Nu este un simplu tren turistic — este o mică minune inginerească în funcțiune.

Am urcat în trenul Mountain Spirit (Ysbryd y Mynydd în galeză) la Porthmadog exact la ora 10:40 — puncutualitate britanică. Trenul leagă Porthmadog de Blaenau Ffestiniog pe o linie îngustă de 597 mm, urcând prin Parcul Național Snowdonia pe o distanță de aproximativ 21 de kilometri, cu o diferență de altitudine de aproape 213 metri.

Locomotiva cu două fețe

Vedeta absolută a zilei a fost locomotiva Double Fairlie — și înțelegi imediat de ce atrage atâtea priviri. Arată ca două locomotive sudate spate în spate: o singură cabină în mijloc, două hornuri, două seturi de roți motrice. Designul a fost patentat de inginerul Robert Francis Fairlie și demonstrat pentru prima dată pe această linie în 1869, când locomotiva Little Wonder a uimit delegați din toată lumea cu capacitatea ei de a tracta sarcini mari pe curbe strânse și pante abrupte — fără să fie nevoie să fie întoarsă la capăt de linie.

🔍 Fun fact: Linia Ffestiniog a primit de la Fairlie însuși o licență perpetuă pentru a folosi designul locomotivei, în schimbul dreptului de a folosi calea ferată ca demonstrație pentru restul lumii. Drept urmare, atelierele proprii de la Boston Lodge au construit de-a lungul timpului propriile lor Double Fairlie — inclusiv cel mai recent, James Spooner, lansat la finalul lui 2023.

Locomotivele actuale din familia Double Fairlie au fost construite chiar în atelierele Boston Lodge ale căii ferate — una dintre rarele căi ferate din lume care își fabrică singură locomotivele. Merddin Emrys, cel mai vechi exemplar aflat în circulație, a ieșit din aceste ateliere în 1879.

De ce a fost construită această linie?

Ffestiniog Railway a fost creată inițial în 1836 nu pentru turiști, ci pentru transportul ardezie din carierele de la Blaenau Ffestiniog spre portul din Porthmadog. La coborâre, vagoanele mergeau cu forța gravitației; la urcare, caii trăgeau vagoanele goale înapoi. Abia mai târziu a venit aburul. Declinul industriei de ardezie a adus linia în pragul închiderii în 1946, dar entuziaștii au salvat-o și repornit-o treptat din 1955 încoace — una dintre primele căi ferate de patrimoniu restaurate din lume.

Privind pe geam în timp ce trenul urca prin păduri umede, trecând pe la margini de prăpastie cu o lentoare elegantă, te gândești că acești oameni din secolul XIX au construit ceva remarcabil — și că alții au avut bunul simț să nu-l lase să moară.

50 de minute în Blaenau Ffestiniog

La destinație am avut exact 50 de minute libere — cât prevede programul. Blaenau Ffestiniog este un orășel marcat de istoria ardezie: halde gri, clădiri din piatră întunecată, un aer industrial care nu încearcă să se ascundă. La 5 minute de mers pe jos de la gară am dat de o cafenea locală drăguță în centrul orașului, unde am băut o cafea bună și am gustat o prăjitură locală. Simplă, onestă, delicioasă.

💡 Sfat practic: Biletele pentru Mountain Spirit se cumpără în avans de pe site-ul oficial al Ffestiniog Railway (festrail.co.uk). Trenul pleacă la 10:40 și 14:20. Alege vagonul Pullman de observație dacă este disponibil — priveliștea merită suplimentul.

Beddgelert și legenda câinelui care nu a existat niciodată

Drumul de întoarcere de la Porthmadog ne-a dus spre Beddgelert, poate cel mai pitoresc sat din Snowdonia. Casele de piatră înghesuindu-se pe malul râului Glaslyn, podul vechi din centru, munții care te privesc din toate direcțiile — este exact ce îți imaginezi când spui „sat tipic galez.”

Dar Beddgelert înseamnă mai mult decât peisaj. Înseamnă o poveste medievală de dragoste și regret — sau, după cum au descoperit cercetătorii mai târziu, o înscenare de marketing avant la lettre.

Legenda câinelui Gelert

În secolul al XIII-lea, prințul Llywelyn cel Mare (1173–1240), conducătorul Galiei de Nord, s-ar fi oprit cu palatul la Beddgelert. Într-o zi, la întoarcerea de la vânătoare, l-a găsit pe câinele său favorit, Gelert, cu botul plin de sânge și leagănul copilului răsturnat. Înnebunit de durere, a înfipt sabia în câine — doar pentru ca, imediat după, să audă plânsul copilului nevătămat de sub leagăn. Lângă acesta zăcea un lup mort, ucis de Gelert care îl apărase pe prunc. Llywelyn, copleșit de remușcare, a îngropat câinele cu onoruri, iar numele locului — Beddgelert, adică „Mormântul lui Gelert” — i-a rămas până azi.

Povestea este sfâșietoare. Există o singură problemă: mormântul este o farsă.

🔍 Fun fact (și puțin șocant): Cercetătorii au stabilit că mormântul a fost construit în jurul anului 1802 de David Pritchard, hangiul hotelului Royal Goat din Beddgelert, care dorea să atragă turiști în zonă. El a adaptat o legendă din sudul Galiei și a legat-o strategic de numele satului — care, de altfel, provine de la un sfânt celtic timpuriu pe nume Celert, și nu de la niciun câine. Povestea în sine există în folclorul a zeci de culturi, de la India până în Malaysia, cu un animal protector omorât din greșeală.

Și totuși — și aceasta e frumusețea locului — mii de oameni vin în fiecare an să vadă mormântul. Plăcuțele de ardezie, una în galeză și una în engleză, stau acolo cu gravitate. Copiii plâng. Adulții se gândesc. Mitul trăiește.

💡 Sfat: Mormântul lui Gelert se află la câteva minute de mers pe jos de centrul satului, urmând un drumeț de-a lungul râului. Intrarea este liberă. Vizita durează 20–30 de minute și merită tot timpul.

Duminică: Cascada de lângă Llyn Cwm Bychan

Ultima zi ne-a dus spre cascada din apropierea lacului Llyn Cwm Bychan — un loc în care natura pare să uite că există și oameni pe lume. Lacul Llyn Cwm Bychan este o bijuterie ascunsă în munții din zona Rhinog, înconjurat de pante stâncoase și departe de traseele turistice aglomerate. Drumul de acces este îngust și sinuos — dar tocmai asta îl face special.

Cascada este simplă și directă: apă rece care cade peste stânci de schistu antic, înconjurată de ferigă verde intens și mușchi. Nicio amenajare, nicio parcare asfaltată, nicio cafenea în apropiere. Doar natura în forma ei cea mai neîngrijită și, tocmai de aceea, cea mai autentică.

💡 Sfat: Îmbracă-te în straturi și pune bocanci impermeabili — terenul din jur poate fi noroios chiar și în zilele senine. Dacă ai un trepied, cascada se fotografiază splendid cu o expunere de câteva secunde.

Sfaturi practice pentru o excursie în Țara Galilor de Nord

• Cazare: Llanbedr sau Beddgelert sunt puncte de bază excelente. Airbnb-urile locale sunt adesea mai ieftine și mai autentice decât hotelurile.
• Tren cu aburi: Rezervă biletele pentru Ffestiniog Railway în avans, mai ales în weekend. Locurile la vagoanele de observație se epuizează repede.
• Vreme: Nordul Țării Galilor este cunoscut pentru vreme imprevizibilă. Chiar și în aprilie, vântul poate fi tăios și ploaia poate apărea fără avertisment. Haine impermeabile și straturi sunt esențiale.
• Drumuri: Drumurile din zona Snowdonia sunt adesea foarte înguste, cu loc pentru o singură mașină. Fii pregătit să dai spatele sau să aștepți în locuri de trecere special amenajate.
• Limbă: Galeза este o limbă vie, vorbită zilnic. Indicatoarele sunt bilingve. Câteva cuvinte de bază — diolch (mulțumesc), bore da (bună dimineața) — sunt apreciate enorm de localnici.

Pe scurt: merită Țara Galilor 3 zile?

Da — și de trei ori da. Dacă locuiești în Anglia, sau chiar dacă vii din altă parte a Europei, Țara Galilor de Nord oferă o densitate remarcabilă de experiențe autentice: natură sălbatică, istorie vie, inginerie victoriană în funcțiune și legende care nu-și pierd farmecul chiar dacă știi că nu sunt adevărate.

Noi am plecat înapoi spre Rugby duminică după-amiaza cu mașina plină de amintiri — și cu lista pentru următoarea vizită deja începută.

Ai mai fost în Țara Galilor? Lasă-ne un comentariu mai jos și spune-ne care a fost locul care te-a surprins cel mai mult! 👇

Articole similare pe anedi.eu Dacă ți-a plăcut acest articol, s-ar putea să-ți placă și celelalte secrete ale Angliei pe care nu ți le va spune nimeni — un ghid despre cum să descoperi Anglia dincolo de clișeele turistice. Și dacă ești curios de castele cu povești fascinante, nu rata Castelul Tamworth — 1000 de ani de istorie, aflat la doar câteva zeci de kilometri de Rugby.