Deși nu este unul dintre cele mai mari orașe din România, Sibiu este totuși unul dintre cele mai fermecătoare. Mici străzi pietruite, pasaje înguste, case colorate, piețe frumoase te fac să te îndrăgostești de el pe loc.
Din articol
Legenda lui Hermann
Numele său german este Hermannstadt și astăzi, Sibiul este centrul minorității germane care trăiește în România. Deși majoritatea populației care locuiește în oraș este română, poți auzi foarte des oameni vorbind germană.
Conform legendei, Hermann, un cizmar isteț care a cerut o bucată de pământ de la căpetenia locală pentru un mic sat. Căpetenia nu a vrut să îl refuze direct, așa că i-a spus că îi va da atâta pământ cât poate înconjura cu pielea de la una dintre cizmele lui. Cizmarul a tăiat cizma în fâșii atât de subțiri, încât a reușit să înconjoare o suprafață de pământ mai mare decât oricine și-ar fi imaginat. Hermann și-a dus apoi aici familia și prietenii pentru a fonda „orașul lui Hermann” (Hermannstadt).
Capitala culturală a României
Sibiul este considerat capitala culturală a României. Acest lucru nu se datorează doar faptului că în 2007 a fost de fapt aleasă Capitală Culturală Europeană, ci și pentru că este centrul multor activități culturale care se desfășoară în țară!
Înconjurat de peisaje minunate, orașul este un magnet pentru vizitatorii din întreaga lume care vin să se plimbe pe străzile sale pietruite, să admire clădirile colorate și piețele baroc și să descopere arhitectura tradițională din Muzeul Popular ASTRA. Cu toate acestea, Sibiul nu este definit doar de ceea ce vezi astăzi, ci și de istoria sa captivantă. Iată câteva fapte interesante despre vremurile vechi ale orașului.
O cetate Saxonă
Transilvania este o regiune multiculturală în care românii, maghiarii și coloniștii germani, numiți sași, au trăit împreună de secole. Sașii, invitați de regii maghiari să se stabilească în Transilvania în secolele al XII-lea și al XIII-lea, pentru a proteja granița de sud a regatului vremii, au ridicat șapte cetăți și în jur de 300 de biserici fortificate împrăștiate în satele transilvănene. Sibiu sau Hermannstadt, cum se numea în acele vremuri, era una dintre cetățile care i-au dat Transilvaniei numele german, Siebenburger (cele șapte cetăți). Ziduri puternice și turnuri monumentale au fost construite pentru a proteja orașul de invadatorii străini și unele pot fi văzute și astăzi.
Orașul are o istorie de peste 900 de ani
Sibiul a fost întemeiat cândva în secolul al XII-lea, poate chiar mai devreme. Este documentat pentru prima dată ca existentă în 1192, dar probabil că existase o așezare aici cu multe decenii, chiar cu secole înainte.
Până la sfârșitul secolului al XIV-lea orașul devenise un important centru comercial și existau 19 bresle comerciale înscrise într-un registru datând din 1376, peste 40 până la sfârșitul anilor 1500. Orașul a fost pentru cea mai mare parte a perioadei medievale cel mai estic oraș etnic german din Europa. A fost cel mai mare dintre cele șapte orașe transilvănene care au devenit cunoscute sub numele german Siebenbürgen (in traducere “șapte orașe”), iar de la începutul anilor 1400 a fost casa Universitas Saxorum, adunarea germanilor din Transilvania.
Orașul a ajuns la adevărata celebritate, însă, când a devenit capitala Transilvaniei, după ce principatul a devenit oficial parte a Imperiului Habsburgic în 1692. În timp ce regele Ungariei era prințul (și conducătorul) nominal al Transilvaniei, el a condus prin intermediul unui guvernator care isi avea sediul la Sibiu.
Poate în mod surprinzător, în această perioadă a început să crească populația etnică română a orașului, iar în ultima parte a secolului al XVIII-lea și în cea mai mare parte a secolului al XIX-lea, orașul a devenit un centru cheie în lupta pentru definirea unei conștiințe naționale românești.
Prima bancă cu capital românesc și-a avut sediul aici (Banca Albina), la fel și ASTRA (Asociația Transilvană pentru Literatura Română și Cultura Poporului Român).
După ce Bisericii Ortodoxe Române i s-a acordat statut legal deplin în cadrul Imperiului Habsburgic începând cu anii 1860, Sibiul a devenit reședința bisericii din Transilvania, iar orașul este considerat încă al treilea centru ca important al Bisericii Ortodoxe Române, după București și Iasi. Între Revoluția Maghiară din 1848-1849 și 1867 (anul Compromisului), Sibiul a fost locul de întâlnire al Dietei Transilvaniei.
După Primul Război Mondial, când Austro-Ungaria a încetat să mai existe, Sibiul, ca și restul Transilvaniei, a devenit parte a României. Majoritatea populației Sibiului a rămas din punct de vedere etnic german, totuși până în 1941, când românii sunt prima dată înregistrați ca fiind cel mai mare grup etnic.
Orașul a păstrat o mare comunitate germană până la revoluția din 1989 (în care Sibiul a jucat un rol activ), dupa care majoritatea germanilor au emigrat.
Un oraș cu multe de „primul”
Sibiul este un oraș al superlativelor, care a înregistrat numeroase premiere în această parte a Europei. La Sibiu a fost primul spital, prima bibliotecă, prima școală, prima farmacie, prima fabrică de hârtie, prima librărie, prima clădire a teatrului, primul muzeu, primul pod de fontă, primul spital de boli psihice, prima bancă cu capital integral românesc, prima fabrică de bere, prima fabrică de balanțe, prima fabrică de scule, prima hidrocentrală, prima grădină Zoo, primul cinematograf în aer liber din România.
Aici s-au deschis primele arhive din România, la Sibiu s-a înființat primul ansamblu folcloric din România. Sibiul se mândrește și cu faptul că aici a fost atestată prima tiparnită din Transilvania, aici fiind tipărită prima carte din Ardeal și, de asemenea, aici a văzut lumina tiparului primul ziar din Transilvania.
Prima stațiune montană din România a fost Păltiniș, prima enciclopedie din România a fost publicată la Sibiu, cel mai vechi paratrăsnet din Europa de Sud-Est a fost instalat lângă Sibiu, primul Muzeu de Istorie Naturală din România deschis publicului aici, a fost la Sibiu. Sibiul s-a dovedit a fi un pionier, un oraș cu un accentuat spirit inovator datorită oamenilor și contextului istoric In zilele noastre, orașul are una dintre cele mai frumoase piețe de Crăciun din România.
Orașul de jos și cel de sus
Timp de sute de ani, Sibiul a fost unul dintre cele mai prospere și mai puternice orașe din Europa. Orașul a fost construit pe două niveluri: orașul de jos și cel de sus. Puteți merge cu ușurință de la un nivel la altul.
Orașul de jos, plin de case vechi colorate, străzi pietruite și delimitat de zidul orașului a fost locul unde trăiau oamenii săraci în trecut. Era și zona industrială a orașului, în timp ce orașul de sus era rezervat oamenilor bogați și era inima comercială a orașului.
Al doilea cel mai mare muzeu în aer liber
Lângă Sibiu, în Dumbrava Sibiului, se află Muzeul Civilizației Populare ASTRA, al doilea ca mărime muzeu în aer liber din lume. Întins pe 96 de acri, muzeul prezintă 300 de case și clădiri precum mori de apă, mori de vânt, teascuri gigantice de vin, fructe și ulei, reprezentând stilurile arhitecturale tradiționale ale României și moștenirea tehnologică a țării.
Piața Mare
Chiar în centrul orașului se află Piata Mare, care există din 1366. Este chiar inima vechiului oraș medieval și are o atmosferă plină de viață, cu cafenele și restaurante pline de viață. Pe lângă faptul că este un loc frumos pentru relaxare și pentru a privi oamenii, aici veti găsi:
- Muzeul Brukenthal (cu peste 1.090 de picturi)
- Catedrala romano-catolică
- Singura clădire Art Nouveau din Sibiu
- Un fost sediu al Gestapo (casa albastră)
- O fântână cu apă și o mulțime de porumbei
În perioada medievală, oamenii vindeau aici cereale și produse fabricate de breslele orașului, țineau întâlnirile publice, sărbătorile și procesele. În funcție de gravitatea faptei, cei găsiți vinovați erau pedepsiți tot aici. În mijlocul pieței se înălța Stâpul Infamiei cu statuia lui Roland în vârf. Aici era temutul loc în care vrăjitoarele, criminalii și hoții erau condamnați la moarte. Cei ale căror greșeli nu erau atât de grave, ca gălăgioșii și scandalagiii erau expuși publicului în Cușca Nebunilor. Tot aici in luna decembrie a fiecarui an se organizeaza Targul de Craciun.
Piața Mică
Următoarea oprire trebuie să fie Piața Mică, care se află la doar câteva minute de mers pe jos. Unul dintre punctele de atracție ale Sibiului este că centrul său istoric este destul de mic.
Piața găzduiește cafenele și baruri plăcute, muzee și case istorice. Strada Ocnei trece pe sub Podul Minciunilor și împarte piața în două părți. În jurul turnului se află Vechea Primărie și mai multe case din secolele XVI-XVII cu loggii frumoase. Astăzi, acestea adăpostesc cafenele și restaurante. Aici se pot vizita Muzeul de Istorie a Farmaciei și Casa Artelor, în care se află Muzeul de Etnografie Săsească.
Podul Minciunilor
În mijlocul Pieței Mici se află Podul Minciunilor, cu numele său ciudat, ridicat în 1859. Potrivit legendei, podul se va prăbuși dacă spui ceva care nu este adevărat.
Sunt mai multe legende în spatele celui mai vechi pod din fier forjat din țară care datează din perioada celui din lemn pe care acesta l-a înlocuit.
Prima dintre acestea spune că podul Minciunilor putea fi folosit pentru a-ți da seama dacă cineva spune adevărul sau nu, deoarece începe să se clatine și să facă zgomote ciudate de fiecare dată când cineva spune o minciună în timp ce se află pe el.
A doua este despre negustorii prinși înșelându-și clienții în piața de alături. Aceștia erau aruncați de pe pod în fața tuturor colegilor și a clienților.
Cea de-a treia se referă la tinerele fete care se plimbau pe pod cu viitorii soți și jurau că sunt virgine. Dacă în noaptea nunții se dovedea că au mințiti, erau aruncate a doua zi de pe pod. Oricât de puțin poetic sună, povestea adevărată este că a fost o scriere greșită a cuvântului german Liegenbrücke, care înseamnă pod culcat (ca în „a se întinde”).
Sibiu – orașul de basm din inima Transilvaniei
Sibiul este inundat de o eleganță aristocratică. Istoria nobilă săsească emană din fiecare fațadă art-nouveau și biserică poleită cu aur. Renumiții compozitori Strauss, Brahms și Liszt au cântat aici în secolul al XIX-lea, iar Sibiul a rămas în fruntea scenei culturale a României prin festivalurile sale de operă, teatru și film, precum și rock, jazz și multe altele.
