Cetatea Ardud, situată la 18 km de Satu Mare, a fost una dintre cele mai puternice fortificaţii ale Transilvaniei. Aceasta atrage din ce în ce mai mulţi turişti datorită istoriei zbuciumată a locului.
Prințesa blestemată din pivnița Cetății din Ardud.
Una dintre legendele locului spune povestea unei fete care ar bântui şi astăzi pivniţele cetăţii. Principele Rakoczy al II-lea a construit sub cetate o pivniță cu trei ieșiri. Când dușmanii atacau Cetatea Ardud, el îi lua prin surprindere folosind-o. Austriecii au trimis un ofițer chipeș care a sedus-o pe fiica acestuia și a aflat secretul pivniței. Fata a fost cuprinsă de remușcări și i-a spus tatălui ei. Acesta supărat a reușit să scape de dușmani înainte ca aceștia să îl prindă dar nu înainte de a-și blestema fiica. Ea a rămas închisă în adâncuri așteptând pe cineva să o salveze.
Conform legendei, tânărul care vrea să o dezlege de blestem trebuie să sărute de trei ori toate cele trei chipuri ale fantomei ce apare în prima fază în chip de şarpe, apoi în chip de broască şi în final în chip de mireasă plângând.
După ce a trecut de ritualul cu cele trei fantome, tânărul trebuie s-o urmeze în pivniţă, unde prinţesa îi arată tot tezaurul compus din arme, aur, argint şi nestemate.
De-a lungul timpului, cetatea trece prin mâna mai multor proprietari.
Se spune că cetatea din piatră a fost construită pe ruinele unei vechi cetăți dacice și că putea adăposti în jur de 1500 de soldați.
Prima mentiune documentara este din 1456 cand Nicolae Dragfi si Mihai, fiul lui Sandrinus, au obtinut dreptul de a ridica in acest loc o cetate din lemn sau din piatra, cu ziduri, turnuri si santuri, cu conditia sa nu o intoarca impotriva locuitorilor.
Dupa o insemnare din anul 1545, constructia cetatii a inceput abia in 1487, sub coordonarea lui Bartolomeu Dragfi, un nepot de-al voievodului maramuresean Dragoş Vodă. De-a lungul timpului, cetatea trece prin mâna mai multor proprietari.
De la familia Dragfi, cetatea Ardud trece în posesia principelui Transilvaniei, Ioan Sigismund. Următorii proprietari, printre care Rakoczy I, Rakoczy al II-lea și mulți alții aduc mici modificări cetății.
In 1711, contele Karolyi Sandor devine unic proprietar al Ardudului, unde va incepe sa isi construiasca o resedinta in stil baroc peste ruinele medieval.
A fost una dintre cele mai puternice fortărețe din nordul Transilvaniei iar astăzi, din Cetatea Ardud se mai păstrează unul din turnuri, refăcut în 1896, în stil neogotic. Castelul a functionat pana in a doua jumatate a secolulului al XIX-lea, cand a fost abandonat, deteriorandu-se treptat pana la starea de ruina partial ingropata in care se gaseste astazi.
Cetatea Ardud apare în scrierile istorice din perioada Imperiului Habsburgic, dar este pomenită şi ulterior, în perioada interbelică, fiind popularizată datorită creşterii economice a oraşului în care se află.
Cetatea Ardud, renovată printr-un proiect unic în România
În anul 2012, în urma finanțării obținute prin programul REGIO, s-a renovat și reabilitat o parte a cetății, iar în ultimii ani s-au făcut eforturi susținute pentru a regenera trei zone de importanță turistică: zona Cetății, Parcul Cetății cu lacul aferent și parcul cu tematica Tabara Micilor Cavaleri.
De la începutul ritualului şi până la sfârşit tânărul nu are voie să privească înapoi pentru că se va preface în stâncă de piatră. Bătrânii povestesc că au existat mulți bărbați care au încercat să o scape de blestem, dar niciunul nu a revenit în viață din pivnița cetății ca să poată relata ce a văzut.
