Brașovul a fost înființat de către Cavalerii Teutoni în anul 1211. Conform Enciclopediei Britanice, orașul este menționat pentru prima dată sub numele de Brașov în documente în anul 1251.
Din articol
Prima fabrică (sau „moară”, popular) de hârtie din România a fost înființată la Brașov. Evenimentul a avut loc în anul 1546 la 13 ani după ce Johannes Honterus înființase și o tipografie în oraș. Totuși, prima fabrică de hârtie de pe teritoriul actual al României a fost înființată la Sibiu în 1534 însă, în acea vreme, Sibiul nu era un oraș românesc.
După catastrofalul incendiu din 21 aprilie 1689, autoritățile au interzis construcțiile din lemn. Aspectul actual al orașului se datorează, în mare parte, cel puțin în vatra veche a Brașovului, acestei interdicții.
Între 8 septembrie 1950 și 24 decembrie 1960 s-a numit Orașul Stalin, după Iosif Vissarionovici Stalin, și a fost capitală regiunii cu același nume.
Turnul Alb
De formă semi-circulară, cu rol de bastion extra muros, prevăzut pe toate părțile cu guri de tragere și turnare a smoalei, a fost încredințat de către Consiliul Orașului spre întreținere și apărare cositorilor și arămarilor încă din anul 1678, rămânând doar în grijă acestora din urmă.
Zidurile crenelate aveau pe interior galerii de acces la gurile de tragere, precum și suprafețe podite.
După unele informații, ar fi construit în 1494, conform altor surse, construcția ar dată încă din anul 1460. Cu ocazia marelui incendiu din 1689, turnul arde, fiind refăcut în 1723.
Aprovizionarea și accesul în interior erau asigurate de o scară mobilă.
Turnul Negru
Este unul dintre cele 4 turnuri de observație ale Cetății Brașovului, fortificație independentă, amplasată în afara zidurilor.
Înalt de 11 m, a fost construit în secolul al XV-lea, de formă pătrată, de tip donjon, prevăzut cu guri de tragere și cu vârful ascuțit.
La 23 iulie 1559, turnul a ars într-un incendiu provocat de trăsnet, culoarea fumurie căpătată dându-i și numele.
În iulie 1991, în urma unor ploi abundente, latura zidului dinspre cetate se prăbușește, Turnul Negru fiind restaurat în anul 1995, când i-a fost montat acoperișul de sticlă existent în prezent.
Aleea După Ziduri
Aleea „După ziduri” conduce de-a lungul celeilalte laturi fortificate a Cetății Brașovului și spre Romuri, o zonă care adăpostește cele două turnuri.
Tot aici se pot privi vechile clădiri din spatele zidurilor, a căror formă lasă impresia unor mici cetăți bine închise. Se poate observă un spațiu între zidul exterior și primele case, spațiu delimitat de alte ziduri și de niște turnuri mai mici. Aici erau cândva amenajate țarcul Măcelarilor și țarcul Curelarilor.
În spatele tuturor zidurilor existau aceste spații, ocupate de câte o breaslă, loc în care își desfășurau activitatea. În dreapta se vede incinta Bastionului Fierarilor, transformat la începutul secolului XX în Arhivele Statului. În spatele turnului, se pot vedea două găuri săpate în stâncă, reprezentând vechile cai de acces către cetate.
Poarta Ecaterinei
Poarta Ecaterinei a fost construită, pentru a facilita accesul scheienilor în Brașov, la mijlocul laturii dintre Bastionul Țesătorilor și cel al Fierarilor, pe locul unei vechi porți din veacul al XIV-lea sau al XV-lea, distrusă de inundația din 24 august 1526, cât și în urma năvălirilor turcești.
Aceasta se întindea de la actualul Corp S al Universității „Transilvania”, unde era moara porții, până dincolo de actuala Poarta șchei. Fiind situată la capătul străzii Caterinei – care la rândul ei a preluat numele de la mănăstirea de călugărițe ce fusese acolo – poarta a primit denumirea de Ecaterina.
În 1559 a fost ridicat și turnul porții, care se vede și astăzi. De formă pătrată, pe trei nivele, construcția are în partea superioară patru turnulețe ce simbolizau „Jus Gladii”, un privilegiu medieval care dădea conducătorilor brașoveni dreptul de a aplică pedeapsă supremă. Bolta turnului e pictată în stilul Renașterii, iar arhitectură acestuia este unică în lume, făcând din el o prețioasă bijuterie artistică.
Documentele menționează că pentru fiecare din cele opt guri de tragere ale turnului fuseseră aduse bombarde de la Praga. Turnul Porții – astăzi mare parte în pământ – a suferit stricăciuni importante din cauza cutremurelor și incendiilor din 1689 și 1738. Nemairaspunzand cerințelor negustorimii române din șchei, poarta (cu excepția turnului) a fost dărâmată în 1827. Un an mai târziu construindu-se actuală Poartă șchei.
Strada Sforii
Strada Sforii a fost construită ca o scurtătură pentru intervenția pompierilor, între străzile Poarta Șchei și Cerbului din cetatea Brașovului.
Menționată pentru prima dată în documente din secolul al XVII-lei, Strada Sforii este pe locul 3 între cele mai înguste din Europa, având lungimea de 80 m și lățimea între 1,11 m și 1,35 m.
Strada Sforii are și o legendă în spate. Se spune că în perioada Evului Mediu, cuplurile de îndrăgostiți se ascundeau pe acolo pentru a se pute săruta, precum și tinerii îndrăgostiți care se fereau de părinții lor. Tot potrivit legendei, tinerii îndrăgostiți care se sărută pe Strada Sforii vor rămâne împreună pentru totodeauna.
Piata Sfatului
Piața Sfatului era, în Evul Mediu, locul în care în Brașov se organizau târguri atât pentru negustorii sași și maghiari cât și pentru cei veniți din România. Se ajungea în piață prin strada Vămii (actuala Mureșenilor. Lânga stradă erau vămuite mărfurile.
Casa Sfatului din centrul pieței, era locul unde fiecare negustor trebuia să-și așeze marfa, iar funcționarii orașului se asigurau ca aceste locuri să fie respectate.
Dintre clădirile de pe piață putem aminti Casa Sfatului, Biserica Adormirea Maicii Domnului, Casa Negustorilor, Casa Filstich-Plecker, Casa Mureșenilor, Muzeul Civilizației Urbane Brașov. În apropierea pieței se afla Biserica Neagră.
În Piața Sfatului cândva a existat Stâlpul infamiei, unde au fost judecate vrăjitoarele și se aplicau public pedepse corporale vinovaților de diferite fapte.
Biserica Neagră
Biserica Neagră este unul dintre cele mai reprezentative monumente de arhitectură gotică din România, datând din secolele XIV-XV. Având o lungime de peste 89 de metri este considerată a fi cea mai mare biserica din România. Datorită mărimii ei, când a fost finalizată a primit titlul de „Cea mai mare biserica dintre Viena și Constantinopol”.
Biserica Neagră de astăzi se înaltă pe locul unei biserici romanice mai vechi din secolul al XIII-lea, distrusă în marea invazie tătăra din 1241. Construcția actuală a început în anul 1383. Atunci Brașovul se afla într-o perioadă de dezvoltare culturală și economică puternică Era cel mai însemnat oraș comercial și industrial la granița Transilvaniei cu țara Românească. Invazia turcilor din 1421 a întrerupt lucrările de construcție a bisericii, orașul fiind nevoit să se concentreze asupra fortificațiilor.
Au fost continuate mai târziu după un plan mult simplificat. Din cauza unui cutremur de proporții în 1471, turnul sudic nu a fost construit până la înălțimea intenționată. Anul 1477 poate fi considerat anul încheierii lucrărilor de construcție a bisericii, în 1499 se menționează o orgă nouă. Mai târziu s-au mai efectuat lucrări la turn prin care i s-au adăugat un ceas și clopote în 1514. Biserica, inițial romano-catolică a primit hramul Sfânta Maria.
În 1542 s-a celebrat prima slujba evanghelică-luterană în Biserica Neagră, iar în timpul aceleiași mișcări s-au îndepărtat și altarele secundare.
Marele incendiu din 21 aprilie 1689 a cuprins și biserica parohială, distrugând acoperișul și mobilierul din interior. De atunci, ruina înnegrită de fum s-a numit Biserica Neagră.
